De ce suferă cei drepți și prosperă cei răi? Unde este dreptatea?

În lumea aceasta vedem adesea că oamenii nu sunt tratați cu dreptate. Îi vedem pe cei drepți suferind și pe cei răi prosperând. Dar de ce se întâmplă așa? Potrivit Bibliei, Dumnezeu le face dreptate celor care sunt tratați pe nedrept.

6 Domnul le face dreptate și judecată

tuturor celor asupriți.

( Psalmii 103:6 )

Dar dacă Dumnezeu face dreptate, de ce vedem atâta nedreptate în jurul nostru?

Să privim în trecut. Ar fi trebuit să fim drepți unii cu alții, să ne ajutăm și să ne arătăm dragoste unii altora. În schimb, am făcut lucruri crude înaintea ochilor lui Dumnezeu, aici, pe pământ.

37Și-au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.

38Au vărsat sânge nevinovat,

sângele fiilor și al fiicelor lor,

jertfindu-i idolilor Canaanului,

și au spurcat țara din cauza sângelui.

39S-au întinat prin faptele lor

și s-au prostituat prin lucrările lor.

40Atunci Domnul S-a mâniat pe poporul Său

și Și-a disprețuit moștenirea.

( Psalmii 106:37-40 )

Și chiar și în vremurile moderne ne este teamă să ne privim pe noi înșine cu sinceritate. Nu doar faptele noastre, ci și să ne evaluăm obiectiv gândurile și dorințele. Este foarte greu să acceptăm părerea sinceră a cuiva despre noi. În schimb, preferăm o minciună dulce.

10Ei îl urăsc pe cel ce decide la poartă5:10 Poarta cetății era locul public unde se rezolvau cazurile civile și penale, echivalentul tribunalelor de astăzi.

și-l detestă pe cel ce vorbește cu integritate.

( Amos 5:10 )

Timp de secole, noi, oamenii, nu i-am judecat cu dreptate pe semenii noștri. Iar Dumnezeul nostru nu putea trece asta cu vederea. Deși Ierusalimul era cetatea unui popor profund iubit de Dumnezeu, el a primit dreptatea ca toți ceilalți. Nu putem continua să facem rău și să ne bizuim pe faptul că Dumnezeu ne va ierta mereu, la nesfârșit.

1„Cutreierați drumurile Ierusalimului,

priviți cu luare-aminte

și căutați în piețe!

Dacă veți găsi un om

care să înfăptuiască ce este drept

și să caute adevărul,

voi ierta Ierusalimul.

( Ieremia 5:1 )

12Regii pământului n-ar fi crezut,

sau vreunul dintre locuitorii lumii,

că asupritorul și dușmanul

vor intra pe porțile Ierusalimului.

13S-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui

și a nelegiuirilor preoților lui

care au vărsat în mijlocul lui

sângele celor drepți.

( Cartea Plângerilor 4:12-13 )

Din cauza nedreptății noastre față de alții, a urii noastre față de adevăr, a mândriei și a păcatului nostru, ne-am despărțit de Dumnezeu și ne-am despărțit de dreptate. Ne îndepărtăm de bunăvoie de un lac cu apă limpede precum cristalul, tot mai departe, ne este sete și strigăm: „Unde este apa? Nu o văd!” Unde este Dumnezeu, nu poate El să ne ajute?

1Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă să ajute,

nici urechea Lui prea surdă ca să audă,

2ci nelegiuirile voastre v-au separat

de Dumnezeul vostru

și păcatele voastre I-au ascuns fața de voi,

astfel că nu vă aude.

3Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge

și degetele cu nelegiuire.

Buzele voastre spun minciuni,

iar limba voastră murmură nedreptate.

4Nimeni nu cheamă la dreptate,

niciunul nu judecă cu credincioșie,

ci se încred în deșertăciune și spun minciuni,

zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire.

5Clocesc ouă de vipere

și țes pânză de păianjen.

Oricine le mănâncă ouăle moare,

iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.

6Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte

și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.

Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite

și numai acte de violență se află în mâinile lor.

7Picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge nevinovat;

gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii,

iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea.

8N-au cunoscut calea păcii

și dreptatea nu se află pe potecile lor.

Au strâmbat cărările pe care pășesc,

astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea.

9De aceea judecata dreaptă se află departe de noi

și dreptatea nu ajunge până la noi.

Așteptăm lumina, dar iată că nu este decât întuneric;

așteptăm strălucirea, dar umblăm în beznă.

10Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid,

bâjbâim ca niște oameni fără vedere;

ne împiedicăm la amiază ca pe-nserate

și între cei puternici suntem ca niște morți.

11Mormăim cu toții ca niște urși

și ne jelim ca niște porumbei.

Așteptăm justiția, dar aceasta nu există;

așteptăm eliberarea, dar ea este departe de noi.

( Isaia 59:1-11 )

Da, am păcătuit. Și da, încă păcătuim. Am făcut greșeli. Totuși, ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu, ne putem pocăi și putem cere iertare. Iar când ne deschidem inima pentru Dumnezeu, să o închidem de acum înainte pentru păcat.

12De aceea, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua fărădelegii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13Când Eu îi spun celui drept că sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, comite fapte nelegiuite, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din cauza nelegiuirilor pe care le-a comis. 14Tot astfel, atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate, 15dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai comite fapte nelegiuite, el sigur va trăi și nu va muri. 16Toate păcatele pe care le-a comis nu i se vor mai aminti. El a făcut judecată și dreptate; prin urmare, sigur va trăi».

17Totuși, fiii poporului tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!». Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!

( Ezechiel 33:12-17 )

Putem fi încrezători că Dumnezeu ne va auzi. Putem fi încrezători că nu este niciodată prea târziu să ne întoarcem de la păcatele noastre și să primim iertare, să primim harul lui Dumnezeu.

13Cum se îndură un tată de copiii lui,

așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El,

( Psalmii 103:13 )

19Eu îi mustru și-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Prin urmare, fii plin de zel și pocăiește-te!

( Apocalipsa 3:19 )

Și fără nicio îndoială, dreptatea va birui, iar fiecare va primi ceea ce merită.

10Eu, Domnul, cercetez inima

și mă uit în adâncul ființei,

ca să dau fiecăruia după căile lui,

după rodul faptelor lui.

( Ieremia 17:10 )

Totuși, de ce suferă cei cu adevărat drepți?

Chiar dacă trecem cu vederea faptul că nu există pe pământ niciun om fără păcat, trebuie totuși să ne amintim că nu putem înțelege întotdeauna căile lui Dumnezeu. Deși putem înțelege ce este binele și răul, nu putem aplica această cunoaștere în mod corect, pentru că nu vedem imaginea completă.

9„Pentru că, așa cum sunt de sus cerurile față de pământ,

tot așa sunt de sus căile Mele față de căile voastre

și gândurile Mele față de gândurile voastre.

( Isaia 55:9 )

Și nu vom înțelege întotdeauna de ce oamenii buni pe care îi cunoaștem sunt încercați de atâtea necazuri în viața lor. Dar să privim câteva exemple din Biblie despre cei care au suferit. Amintiți-vă istoria lui Iosif, care din sclav a ajuns al doilea cel mai puternic om din Egipt.

17Trimisese înaintea lor un om,

pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.

18I-au strâns picioarele în lanțuri,

iar gâtul i-a fost prins în fiare,

19până la vremea când s-a împlinit cuvântul lui,

când Cuvântul Domnului l-a dovedit curat.

( Psalmii 105:17-19 )

Iosif a trecut prin multe încercări înainte de a primi binecuvântarea pe care o aștepta. Iar încercările prin care a trecut nu au fost neapărat pedepse pentru păcatele lui, ci un proces de învățare necesar, care l-a pregătit pentru poziția înaltă pe care urma să o primească.

Însuși Isus a suferit în viața Sa pământească, deși nu a păcătuit.

8Cu toate că era Fiu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit

( Evrei 5:8 )

Unii dintre noi și-au pierdut părinții sau oameni dragi. Au murit, deși ne-am rugat lui Dumnezeu zi și noapte să le cruțe viața. De ce nu ne aude Dumnezeu?

Când cei dragi ai noștri mor, pierdem legătura cu ei: nu-i mai putem vedea, nu mai putem vorbi cu ei, nu le mai putem vedea zâmbetul, nu mai putem primi de la ei un sfat încurajator. Vedem moartea lor ca pe un sfârșit în fața căruia nu mai putem face nimic... Dar Dumnezeu poate. Pentru Dumnezeu nimeni nu este mort. Dumnezeu ne aude pe noi și rugăciunile noastre. El vrea binele nostru, dar vrea și binele celor pe care i-am pierdut.

1Cel drept piere

și nimănui nu-i pasă.

Oamenii devotați sunt luați,

și nimeni nu înțelege

că cei drepți sunt luați

pentru a fi cruțați de nenorocire.

2Cei ce umblă drept

vor avea parte de pace

și se vor odihni în culcușurile lor.

( Isaia 57:1-2 )

Credeți că sunteți credincios lui Dumnezeu și totuși viața este foarte grea cu dumneavoastră? Ca un tată iubitor, Dumnezeul nostru ne învață și ne disciplinează, ne curățește și ne pregătește să primim darul de la Dumnezeu.

7Să îndurați având în vedere disciplinarea. Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? 8Dar dacă sunteți scutiți de disciplinare, la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii. 9Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. 11Orice disciplinare nu pare în prezent un motiv de bucurie, ci mai degrabă un motiv de întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.

( Evrei 12:7-11 )

6în care voi vă bucurați foarte mult, chiar dacă acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțin timp prin diferite încercări, 7pentru ca testarea credinței voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere și care totuși este testat prin foc, să aducă laudă, glorie și onoare la descoperirea lui Isus Cristos.

( 1 Petru 1:6-7 )

Îi vedem pe făcătorii de rele ducând o viață liniștită, scăpând de dreptate și bucurându-se de multe plăceri. Unii dintre ei ne-au distrus viața și le place să-i folosească pe alții pentru a-și satisface poftele. Nu vedem nicio judecată abătându-se asupra lor. Totuși, nu trebuie să credem că pot scăpa de judecata lui Dumnezeu.

4Căci ei n-au parte de remușcări până la moarte,

iar trupul le este plin de grăsime.

5N-au parte de necazul muritorului de rând

și nu sunt loviți ca alți oameni.

6De aceea mândria le este lănțișor la gât,

iar violența îi învelește ca o manta.

7Le ies ochii din orbite,

iar imaginațiile minții lor întrec măsura.

8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;

vorbesc de sus, amenințând cu oprimarea.

9Își înalță gura până la ceruri,

iar limba lor cutreieră pământul.

10De aceea poporul Lui se întoarce la ei

și soarbe ape din plin de la ei.

11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu

și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“.

( Psalmii 73:4-11 )

18Într-adevăr, Tu îi așezi pe locuri alunecoase,

îi faci să cadă printre ruine.

19Cum sunt pustiiți într-o clipă!

Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.

20Ei sunt ca un vis la deșteptare.

Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.

( Psalmii 73:18-20 )

6Omul fără minte nu cunoaște acest lucru

și cel nesăbuit nu-l înțelege.

7Cei răi înmuguresc ca iarba

și toți cei ce comit nelegiuiri înfloresc,

dar numai ca să fie nimiciți pe vecie.

( Psalmii 92:6-7 )

19Nu te tulbura din cauza răufăcătorilor

și nu fi invidios pe cei răi,

20căci cel rău nu are niciun viitor,

iar candela celor răi se va stinge!

( Proverbe 24:19-20 )

Amintiți-vă că Dumnezeu este întotdeauna drept și nepărtinitor. Nu înțelegem întotdeauna căile Lui și uneori ne grăbim să-i judecăm pe alții. În schimb, să lăsăm judecata în seama lui Dumnezeu, străduindu-ne în același timp să-i tratăm pe toți cei din jur cu respect și dragoste.

18 Domnul este aproape de toți cei ce-L cheamă,

de toți cei ce-L cheamă în adevăr.

19El împlinește dorința celor ce se tem de El;

aude strigătul lor după ajutor și-i salvează.

( Psalmii 145:18-19 )

8Domnul Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu-ți fie teamă și să nu te înspăimânți!“.

( Deuteronom 31:8 )