Care este răspunsul creștin la o pandemie?

Un virus de neoprit, asemenea unei mari furtuni, străbate continentele și infectează oamenii din jurul nostru. Unora dintre noi le ia locul de muncă și viața celor pe care i-am iubit. Ne simțim fără speranță în fața unui virus pentru care nu avem tratament. Ne simțim ca într-o barcă mică, purtată de valuri în mijlocul vijeliei.

37Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.

Ei L-au trezit și I-au spus:

‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

39Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării:

‒ Taci! Liniștește-te!

Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

40Apoi le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși? Tot n-aveți credință?

( Marcu 4:37-40 )

Este firesc să ne clădim încrederea pe baza experienței din această lume. Când lucrurile merg așa cum ne așteptăm, suntem liniștiți și fericiți. Când ne iese în cale o mică problemă, încercăm s-o ignorăm și să mergem mai departe. Încrederea noastră crește odată cu progresul industrial, care ne aduce un trai confortabil, și cu descoperirile științifice, care explică felul în care funcționează lucrurile și creează vaccinuri pentru toate bolile. Totuși, temelia credinței noastre este foarte șubredă și se prăbușește repede atunci când se întâmplă ceva neobișnuit. Să privim la promisiunea pe care am primit-o de la Dumnezeu, Tatăl nostru.

2Toate aceste binecuvântări vor veni peste tine și vei avea parte de ele, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeul tău.

3Vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp.

4Rodul pântecului tău și rodul pământurilor tale, creșterea cirezilor tale și creșterea turmelor tale vor fi binecuvântate.

5Coșul și covata ta vor fi binecuvântate.

6Vei fi binecuvântat la venire și vei fi binecuvântat la plecare.

7 Domnul îți va da victorie asupra dușmanilor care se vor ridica împotriva ta. Pe un drum vor ieși împotriva ta, însă pe șapte drumuri vor fugi dinaintea ta.

8 Domnul va face ca binecuvântarea să fie în hambarele tale și peste orice realizare a mâinilor tale, în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

11Domnul te va copleși cu bunătăți – înmulțind rodul pântecului tău, rodul animalelor tale și al pământului tău – în țara pe care Domnul a jurat strămoșilor tăi că ți-o va da.

12 Domnul îți va deschide vistieria Lui cea bună, cerul, ca să dea pământului tău ploaie la timp și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale. Vei împrumuta multe națiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut.

13Domnul te va face cap și nu coadă. Vei fi doar în frunte și nu la urmă, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul tău, pe care ți le dau astăzi ca să le păzești și să le împlinești.

( Deuteronom 28:2,3,4,5,6,7,8,11,12,13 )

Nu ne este firesc să trăim această viață ascultând pe deplin de Dumnezeu și de poruncile Lui. Îndată ce viața noastră iese din necaz, ne întoarcem la căile noastre rele, iar și iar...

15I-am trimis la voi pe toți slujitorii Mei, profeții; i-am trimis dimineața să vă spună: ‘Întoarceți-vă fiecare de la căile voastre rele, schimbați-vă faptele și nu mai umblați după alți dumnezei ca să le slujiți, ca astfel să locuiți în țara pe care v-am dat-o vouă și strămoșilor voștri!’. Voi însă nu v-ați plecat urechea la cuvintele Mele și nu M-ați ascultat.

( Ieremia 35:15 )

Ne vedem cuprinși de frică și lipsiți de credință. Generație după generație, timp de mii de ani, oamenii nu au ascultat de Dumnezeu și au pierdut binecuvântările Lui. Am scuturat dragostea din temelia poruncilor lui Dumnezeu, lăsând doar afirmații seci, cărora le dăm ascultare doar de formă și în aparență. Toate acestea ne-au adus într-un loc al fricii, exact așa cum fusese promis…

20 Domnul va trimite împotriva ta blestemul, neliniștea și mustrarea în mijlocul tuturor lucrurilor pe care le vei face, până când vei fi nimicit și vei pieri repede din cauza faptelor tale rele, pentru care L-ai părăsit.

22El te va lovi cu tifos și cu friguri, cu inflamație și cu febră, cu sabie, cu filoxeră și cu mălură. Ele te vor urmări până vei pieri.

( Deuteronom 28:20,22 )

Mânia lui Dumnezeu este într-adevăr înfricoșătoare. Dar înainte să ne grăbim să-L judecăm pe Tatăl nostru ceresc pentru asemenea fapte aspre, să ne imaginăm un medic care amputează un picior infectat pentru a salva un om de la moarte. Este firesc pentru noi să ne concentrăm asupra lucrurilor care se văd și să ignorăm dragostea lui Dumnezeu și dorința Lui de a ne mântui. Copilul nostru își va aminti de mânia noastră și de o palmă dureroasă pe spate, dar va uita ușor cum l-a salvat aceasta de la căderea într-o prăpastie periculoasă. Iar noi, care vedem doar lucrurile pământești, nici nu vedem de ce ne salvează mânia lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ascultăm de El cu credincioșie. El vrea să nu ne temem de ceea ce vedem, ci mai degrabă să căpătăm încredere din credința noastră.

18Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice.

( 2 Corinteni 4:18 )

Fie că ești în pericol să-ți pierzi viața, fie că ești în culmea sănătății, moartea este privită ca cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Dar oare așa este? Moartea este ultimul lucru pe care îl vedem dintr-un om. Moartea ne deschide ușa spre ceea ce nu se vede, spre necunoscut.

Necunoscutul din viața noastră, sau de după ea, este stăpânit fie de frica noastră, fie de credința noastră. Ne putem înconjura cu întunericul fricii sau cu lumina credinței. Așa cum vedem în această viață pământească, oamenii credincioși au succes în ceea ce fac. Și nu există niciun motiv să ne îndoim că, pentru cei ce cred, credința va lumina calea de după moarte. O cale spre o viață mult mai bună decât cea de aici, de pe Pământ.

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

( Ioan 3:16 )

Acum suntem în viață. Și Îi suntem recunoscători Dumnezeului nostru pentru fiecare minut pe care îl trăim acum, pentru puterea de a vedea și de a respira și de a schimba ceva în această lume. Încă îi putem vedea pe cei dragi și le putem spune cât de mult înseamnă pentru noi.

Dragostea biruiește frica și dezvăluie cine suntem cu adevărat: oameni creați după chipul lui Dumnezeu. Iar trecând prin moartea trupească și prin înviere, Isus Hristos a rupt lanțurile morții și ne-a adus Duhul Sfânt, un ajutor nevăzut care acum poate locui în noi.

17Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi în voi.

( Ioan 14:17 )

Duhul pe care L-am primit nu este un duh de frică, pentru că ne călăuzește spre viața veșnică.

7Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de stăpânire de sine.

( 2 Timotei 1:7 )

De aici vedem că, dacă simțim frică, aceasta nu vine de la Duhul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Dacă umblăm în întunericul fricii, înseamnă că nu am adus lumina credinței în Domnul, Dumnezeul nostru.

12Isus le-a vorbit din nou, zicând:

‒ Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.

( Ioan 8:12 )

Acum, aflat în epicentrul pandemiei, ce ai alege: frica sau credința? Când ceilalți oameni privesc spre tine în întunericul acestei lumi înfricoșătoare, pot ei să-ți vadă lumina?

3El te va scăpa din lațul păsărarului

și de ciuma cea distrugătoare.

4El te va acoperi cu penele Lui,

iar tu te vei adăposti sub aripile Lui.

Credincioșia Lui este scut și zid protector.

5Nu te vei teme de groaza din timpul nopții,

nici de săgeata care zboară ziua,

6nici de ciuma care umblă prin întuneric,

nici de molima care pustiește la amiază.

7O mie să cadă alături de tine

și zece mii la dreapta ta,

dar de tine nu se vor apropia.

( Psalmii 91:3-7 )

9Oare nu ți-am poruncit Eu: «fii tare și curajos!»? Nu te îngrozi și nu te înspăimânta, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!“.

( Iosua 1:9 )

Nimic nu se întâmplă fără motiv în lumea noastră. Și ce ne-ar putea învăța această pandemie? Vom reuși oare să prețuim cu adevărat viața omului? Vom putea să prețuim prietenia adevărată și să ne arătăm recunoștința pentru ceea ce avem? Va pune ea capăt cursei fără sens după o poză mai bună pe Instagram și mai mulți abonați la videoclipurile noastre de pe YouTube? Va pune capăt războaielor pentru bani și putere? Va face din nou cerul albastru pentru generațiile viitoare? Vom reuși în sfârșit să ne luăm vălul de pe ochi și să vedem lumea reală creată de Tatăl nostru?

27Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

( Ioan 14:27 )