Sari la conținutul principal

Ce poate face credința cu adevărat? Ce se întâmplă dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate?

The key guidelines for the text style  is: love, encouragement, education, not pushy explanation, invitation for a change.

O credință făcută să strălucească

Credința este unul dintre cuvintele cele mai des folosite în Biblie și una dintre ideile ei cele mai frumoase. Totuși, este ușor s-o ținem în frâu. Mulți dintre noi, chiar și cei care îl iubesc sincer pe Dumnezeu, preferăm să rămânem pe partea sigură. Ne rugăm, dar așteptăm în tăcere puțin: în privința vindecării, a muncii, a lucrurilor care contează cel mai mult. Ne e teamă că vom fi dezamăgiți.

Dar credința nu a fost făcută niciodată pentru a fi ținută într-un sertar. Ea trebuie să se ridice, să strălucească și să schimbe lumea în bine. În acest articol să privim ce au spus Isus și apostolii despre credință și să ne întrebăm sincer: ce facem dacă rugăciunile noastre par să nu aibă efect? Scripturile au răspunsuri și pentru asta.

Un grăunte de muștar

Ucenicii lui Isus încercaseră să vindece un băiat și nu reușiseră. Când au întrebat de ce, Isus le-a dat acest răspuns:

20El le-a răspuns:
‒ Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât17:20 Gr.: ca. Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în Evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. Unii teologi sunt de părere că, în cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra. un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil!
( Matei 17:20 )

Grăuntele de muștar este una dintre cele mai mici semințe. Isus nu măsoară cât de mare este credința noastră. El ne arată cât de mult poate face chiar și o încredere mică, dar sinceră, în Dumnezeu.

O altă Evanghelie spune aceeași poveste din perspectiva tatălui băiatului. El nu a pretins că are o credință desăvârșită. A spus ceva foarte sincer:

23Isus i-a zis:
‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând:
‒ Cred! Ajută necredinței mele!
( Marcu 9:23-24 )

„Cred; ajută-mi necredinței mele” este o rugăciune pe care Dumnezeu o primește cu bucurie. Nu avem nevoie de o credință desăvârșită ca să începem. Trebuie doar să pornim de unde suntem și să fim sinceri cu El.

Ce este de fapt credința

Cartea Evrei descrie credința nu ca pe o dorință fără acoperire, ci ca pe încrederea în Cel care a făcut o promisiune:

1Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2Căci, prin aceasta, cei din vechime au primit o bună mărturie.
( Evrei 11:1-2 )

Apoi îi numește pe cei care au trăit astfel. Abel a adus o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Enoh a umblat atât de aproape de Dumnezeu, încât nu a murit așa cum mor ceilalți. Iar despre toți aceștia, autorul spune:

4Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși este mort, prin credința sa încă vorbește.
5Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat.11:5 Vezi Gen. 5:24. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
( Evrei 11:4-6 )

Observați cele două lucruri pe care ni se cere să le credem: că Dumnezeu există și că răsplătește pe cei care Îl caută. Credința începe ca o relație. Venim la El crezând că este bun și că ne ascultă.

Credința care acționează

Credința nu este doar o simțire launtrică. În cetatea Listra, un om care nu umblase niciodată îl asculta pe Pavel vorbind. Pavel s-a uitat la el și a văzut că omul crede că Dumnezeu îl poate vindeca.

9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat drept la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat, 10i-a zis cu glas tare: „Ridică-te și stai drept în picioare!“. El a sărit în picioare și a început să umble.
( Faptele Apostolilor 14:9-10 )

Omul a făcut mai mult decât să spere. S-a ridicat și a umblat. Credința ne îndeamnă să facem ceea ce odinioară părea imposibil.

Putem deci să credem și să trăim exact ca înainte? Iacov răspunde blând, dar clar: credința și faptele merg împreună. El ne amintește de Avraam, care s-a încrezut atât de profund în Dumnezeu, încât era gata să-l dea înapoi chiar și pe fiul său.

21Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac? 22Înțelegi? Credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința lui a fost făcută desăvârșită.
( Iacov 2:21-22 )
24Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință.
26Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.
( Iacov 2:24,26 )

Este ca o lampă. Dacă spunem că lampa arde, dar nimeni nu vede lumină, atunci ea nu arde cu adevărat. Faptele noastre nu sunt un mod de a câștiga iubirea lui Dumnezeu. Ele sunt lumina unei credințe vii.

Cum arată astfel de fapte? Poate încep cu câteva întrebări simple. Dacă credem că adevărata noastră comoară este în ceruri, de ce muncim atât de mult ca s-o adunăm pe pământ? Dacă spunem că iubim, de ce ne mai este încă atât de frică, atunci când iubirea este mai tare decât frica?

19Nu vă adunați comori pe pământ, unde le distrug moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții, 20ci adunați-vă comori în Cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.
( Matei 6:19-21 )
18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.
( I Ioan 4:18 )

Aceste întrebări nu sunt acuzații. Fiecare dintre ele este o invitație de a ne încrede puțin mai mult în Dumnezeu. Psalmistul ne arată cum poate arăta această încredere. El păstrează cuvintele lui Dumnezeu aproape, pentru că ele îi dau viață, și trăiește ca unul care știe că Dumnezeu vede tot ce face.

93Niciodată nu voi uita poruncile Tale,
căci prin ele mă înviorezi.
( Psalmii 119:93 )
168Păzesc reglementările și învățăturile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
( Psalmii 119:168 )

Cum ne putem testa credința?

Pavel ne invită să privim sincer în propriile inimi. Nu este o chemare de a ne condamna, ci de a observa că Hristos este printre noi și de a vedea ce este adevărat.

5Puneți-vă la încercare pe voi înșivă, ca să vedeți dacă sunteți în credință! Testați-vă pe voi înșivă! Sau nu recunoașteți cu privire la voi înșivă că Isus Cristos este în voi? Doar dacă nu cumva sunteți respinși la test.
( 2 Corinteni 13:5 )

Credința este pusă la încercare și de viață. Petru a scris unor oameni care treceau prin vremuri grele și a comparat încercările lor cu focul care curăță aurul.

6în care voi vă bucurați foarte mult, chiar dacă acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțin timp prin diferite încercări, 7pentru ca testarea credinței voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere și care totuși este testat prin foc, să aducă laudă, glorie și onoare la descoperirea lui Isus Cristos.
( 1 Petru 1:6-7 )

Epistola către Evrei adaugă încă un gând. Într-o zi, tot ce poate fi clătinat va fi clătinat și va rămâne doar ceea ce este neclintit. Credința pusă în Dumnezeu este un astfel de lucru neclintit.

26al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul“12:26 Vezi Hag. 2:6.. 27Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor „clătinate“, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile care nu pot fi clătinate.
( Evrei 12:26-27 )

Când ezităm la graniță

Poporul Israel a stat odată la marginea țării pe care Dumnezeu le-o promisese. Iscoadele au adus vești despre uriași și cetăți puternice, iar poporul s-a înspăimântat și a refuzat să intre. Doar Caleb și Iosua s-au încrezut în Dumnezeu. Despre Caleb, Dumnezeu a spus că avea un alt duh:

24Dar pentru că slujitorul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh și M-a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar urmașii lui o vor stăpâni.
( Numeri 14:24 )

Generația care a ezitat a rătăcit patruzeci de ani în pustie. Chiar și atunci Dumnezeu nu a părăsit-o. A condus-o în fiecare zi, dar ei nu au văzut promisiunea pe care se temeau s-o primească.

33Fiii voștri vor fi păstori în deșert timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre moarte își vor găsi sfârșitul în deșert.
( Numeri 14:33 )

Iacov descrie aceeași luptă în inima unui singur om. Când cerem, dar în taină nu credem că Dumnezeu va răspunde, suntem ca valul împins încoace și încolo de vânt.

6Dar s-o ceară cu credință, fără să aibă îndoieli, fiindcă cel ce are îndoieli este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,
( Iacov 1:6-7 )

Aceasta nu are rostul de a ne face să ne simțim vinovați în zilele în care credința este slabă. Este o invitație de a-I aduce lui Dumnezeu întreaga noastră inimă și de a ne încrede numai în El, Cel care nu se schimbă niciodată.

Ce se întâmplă dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate?

Aceasta este cea mai grea întrebare, iar Biblia nu o ocolește. În primul rând, credința nu este o formulă pentru a obține ce vrem. Este încredere într-un Dumnezeu bun. Răspunsul Lui poate fi da, sau așteaptă, sau o altă cale pe care încă nu o vedem. Ioan scrie:

14Și aceasta este îndrăzneala pe care o avem la El: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. 15Iar dacă știm că ne ascultă cu privire la orice Îi cerem, știm că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.
( I Ioan 5:14-15 )

Când cerem după voia Lui, care este întotdeauna spre binele nostru, putem fi siguri că ne aude. În al doilea rând, o amânare nu este un refuz. Mulți oameni din Biblie au așteptat mult timp, iar încrederea lor a crescut în așteptare. În al treilea rând, suntem mereu liberi să continuăm să cerem.

Dacă ai ținut ceva în inima ta, o rugăciune pe care ți-a fost teamă s-o rostești cu glas tare, ești binevenit să o rostești astăzi. Începe cu puțin, cât un grăunte de muștar. Cere, fă un pas în direcția a ceea ce ai cerut și continuă să te încrezi. Dumnezeu cinstește încrederea și nu este niciodată departe de cei care Îl caută.

Noua Traducere Românească (NTR)