Sari la conținutul principal

Iacov s-a luptat cu Dumnezeu și a câștigat. Ce înseamnă asta?

Iacov se luptă în zorii zilei cu un sol divin, ținându-se de el cu hotărâre și smerenie, ceea ce simbolizează perseverența în credință și binecuvântarea pe care o primește de la Dumnezeu.

Când Iacov se îndrepta spre casă ca să-l întâlnească pe fratele său Esau, s-a luptat toată noaptea cu Dumnezeu, iar în zori i s-a spus că a câștigat. Ce înseamnă asta? Cum poate un simplu om să câștige împotriva lui Dumnezeu?

Noaptea de la râu

Iacov se întorcea după douăzeci de ani de absență. Plecase cândva de acasă pentru că Esau voia să-l omoare. Acum auzea că Esau venea să-l întâmpine cu o armată:

6Mesagerii s-au întors la Iacov, zicând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați“. 7Iacov s-a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele
( Geneza 32:6-7 )

În noaptea aceea, Iacov și-a trimis familia dincolo de râul Iabok și a rămas singur în urmă:

24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s-a luptat32:24 Autorul apelează la un joc de cuvinte: el s-a luptat (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya’aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq). cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.
26Apoi a zis:
‒ Lasă-Mă să plec, pentru că se ivesc zorii.
Dar Iacov a răspuns:
‒ Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
27Și El l-a întrebat:
‒ Cum te cheamă?
El a răspuns:
‒ Iacov.
28Atunci bărbatul acela i-a zis:
‒ Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel,32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu. pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.
( Geneza 32:24-28 )

Observați ce spune relatarea. Nu spune că Iacov L-a biruit pe Dumnezeu. Omul nu a putut pune capăt luptei și, cu o singură atingere a șoldului, a arătat cine era cu adevărat mai puternic. Ceea ce a câștigat Iacov a fost o binecuvântare, pentru că nu a vrut să-i dea drumul până nu a primit-o. Ca să înțelegem de ce este importantă această noapte, trebuie să vedem cine fusese Iacov, iar profetul Osea ne ajută să facem acest lucru.

Osea ține în față o oglindă

Osea a trăit multe secole mai târziu și a vorbit lui Israel, poporul care se trăgea din Iacov și se îndepărtase de Dumnezeu. El a povestit din nou viața lui Iacov, ca ei să se vadă pe ei înșiși în ea:

2 Domnul are o acuză de adus lui Iuda;
El îl va pedepsi pe Iacov după căile lui
și îi va răsplăti după faptele lui.
3 Încă din pântec el l-a apucat pe fratele său de călcâi,
iar când a fost în putere s-a luptat cu Dumnezeu.
4S-a luptat cu Îngerul și a învins;
a plâns și a căutat bunăvoință la El.
El L-a găsit la Betel,
iar acolo Dumnezeu a vorbit cu noi.
5 Domnul este Dumnezeul Oștirilor;
Numele prin care să fie amintit este Domnul.
6Tu, deci, întoarce-te la Dumnezeul tău,
păstrează îndurarea și dreptatea
și pune-ți tot timpul speranța în Dumnezeul tău.
( Osea 12:2-6 )

Osea amintește lupta și vicleniile, dar își amintește și că Iacov a plâns și a implorat. Încheie cu o invitație, nu cu o sentință: „întoarce-te la Dumnezeul tău”.

O viață de apucare

Numele lui Iacov este legat de clipa nașterii lui, când a ieșit ținând de călcâi pe fratele său geamăn. Înainte de nașterea gemenilor, Dumnezeu le spusese mamei lor ceva important pentru noi aici:

23 Domnul i-a răspuns:
„Două națiuni sunt în pântecul tău
și două popoare născute din tine se vor despărți.
Unul va fi mai puternic decât celălalt
și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“.
( Geneza 25:23 )

Iacov nu trebuia să uneltească pentru a primi ceea ce Dumnezeu plănuise deja. Dar a făcut-o. I-a cumpărat lui Esau dreptul de întâi născut, pe când fratele său era înfometat:

31Iacov i-a răspuns:
‒ Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut!
32Esau a zis:
‒ Iată, sunt pe cale să mor. La ce-mi folosește dreptul de întâi născut?
33Iacov i-a răspuns:
‒ Jură-mi mai întâi!
Esau i-a jurat și i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut.
( Geneza 25:31-33 )

Mai târziu și-a înșelat tatăl orb, pe Isaac, prefăcându-se că este Esau, ca să primească binecuvântarea destinată întâiului născut:

19Iacov i-a zis tatălui său:
‒ Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi-ai spus. Te rog, ridică-te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze!
( Geneza 27:19 )

Lucrând pentru unchiul său Laban, a găsit o metodă isteață de a-și înmulți turmele pe seama lui Laban. Și Laban se purtase nedrept cu el, dar Iacov a răspuns vicleniei cu viclenie:

41Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele. 42Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov.
( Geneza 30:41-42 )

Și, în cele din urmă, a plecat în taină din casa lui Laban, fără să-și ia rămas-bun:

20Iacov l-a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că fuge. 21Astfel, el a fugit cu tot ce avea. S-a ridicat, a trecut râul31:21 Eufrat. și s-a îndreptat spre muntele Ghiladului.
( Geneza 31:20-21 )

Toate acestea s-au întâmplat după ce Dumnezeu îi vorbise într-un vis și îi promisese că va fi cu el:

15Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți-am promis“.
( Geneza 28:15 )

Iacov nu a avut încredere în această promisiune. A încercat să-și asigure singur binecuvântarea.

Lupta împotriva drumului

În acest sens, Iacov se lupta cu Dumnezeu cu mult înainte de noaptea aceea de la râu. Se împotrivea drumului pe care Dumnezeu i-l pregătise și încerca să ajungă la țintă pe calea lui. Regele David, într-un psalm despre prețul împotrivirii față de Dumnezeu și despre ușurarea de a fi iertat, descrie ce oferă Dumnezeu în schimb:

8„Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care să mergi.
Te voi sfătui, iar ochiul Meu va veghea asupra ta.
9Să nu fii ca un cal sau ca un catâr
fără discernământ,
care numai strunit cu un frâu și cu o zăbală
se apropie de tine!“.
( Psalmii 32:8-9 )

Dumnezeu nu vrea să ne târască precum pe un animal încăpățânat. El se oferă să ne călăuzească, dacă Îl lăsăm.

El a cerut, iar Dumnezeu a dat

Totuși, Iacov a refuzat să-i dea drumul până nu a fost binecuvântat, iar Dumnezeu i-a dat binecuvântarea. A primit un nume nou, Israel, iar cei doisprezece fii ai lui au devenit cele douăsprezece triburi ale unui întreg popor. Când l-a întâlnit în sfârșit pe Esau, cea mai mare teamă a lui a dispărut:

4Dar Esau a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a cuprins de gât și l-a sărutat. Și au plâns împreună.
( Geneza 33:4 )

Dar poporul care purta numele lui a urmat adesea vechiul lui tipar: se îndepărta, se lupta, apoi se întorcea. Secole mai târziu, Dumnezeu a vorbit despre aceasta prin Isaia:

2Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor răzvrătit.
Ei umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor.
3Sunt un popor care Mă provoacă la mânie,
pe față, continuu,
aducând jertfe în grădini
și arzând tămâie pe altare din cărămidă.
4Ei locuiesc în morminte
și înnoptează în locuri tainice,
mâncând carne de porc
și având în vase zeamă din bucate necurate.
( Isaia 65:2-4 )

Brațele lui Dumnezeu erau deschise „toată ziua”. Aceasta este aceeași răbdare pe care a întâlnit-o Iacov la râu.

Un Fiu care nu s-a luptat

Mulți ani mai târziu, a apărut o Persoană care nu s-a luptat împotriva drumului lui Dumnezeu. În noaptea dinaintea morții Sale, Isus S-a rugat într-o grădină și a cerut ca suferința care îl aștepta să fie îndepărtată. Apoi S-a încredințat planului Tatălui:

39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.
( Matei 26:39 )

Acolo unde Iacov s-a luptat ca să se facă voia lui, Isus Și-a supus voia Sa. În El vedem cum arată drumul când este parcurs fără luptă.

Ce înseamnă aceasta pentru noi

Așadar, nu avem nevoie să ne luptăm cu Dumnezeu. David a scris despre ce l-a costat împotrivirea și despre ce a găsit când a încetat, în sfârșit, să se ascundă:

3Când tăceam, mi se uscau oasele
și toată ziua gemeam.
4Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
ajunsesem sleit de vlagă, ca în timpul arșiței verii. Selah
5Atunci mi-am mărturisit păcatul
și nu Ți-am ascuns nelegiuirea mea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“
și, astfel, Tu ai iertat vina păcatului meu. Selah.
( Psalmii 32:3-5 )

Aceasta este invitația pe care Osea a repetat-o lui Israel: întoarceți-vă. Iar cartea Proverbelor o spune simplu:

5Încrede-te în Domnul din toată inima ta
și nu te baza pe priceperea ta.
6Recunoaște-L în toate căile tale,
iar El îți va netezi cărările.
( Proverbe 3:5-6 )

Ca și Iacov, putem fi ținuți de Dumnezeu printr-o noapte lungă. Vestea bună este că El nu este adversarul nostru în această luptă. El este Cel de la care cerem, de fapt, binecuvântarea.

Noua Traducere Românească (NTR)