De ce pare Dumnezeu atât de crud cu oamenii?

În Vechiul Testament citim multe povestiri despre oameni și popoare întregi care au avut de înfruntat urmări grele. Aceste povestiri ne lasă adesea cu o greutate pe inimă și cu o întrebare discretă: oare este Dumnezeu cu adevărat atât de crud? Este o întrebare sinceră și merită o privire sinceră, făcută fără grabă.

O lume foarte diferită

Să începem prin a ne aminti cât de diferită era lumea antică. Nu era un loc sigur. Cruzimea era peste tot, viața era scurtă și, pentru cei mai mulți oameni, și foarte grea. Orice am crede despre acele vremuri, trebuie să le citim având în minte această imagine.

În această lume, Dumnezeu a ales un popor care să ducă voia Lui către celelalte popoare și să aducă lege și ordine între oameni. Israelului i-au fost date Tora și grija lui Dumnezeu, care au făcut din acest popor un exemplu sfânt pentru restul lumii. Timp de multe secole, Dumnezeu a încercat cu răbdare, din nou și din nou, să conducă omenirea spre ceva mai bun.

Merită să observăm cât de departe a ajuns omenirea de atunci, din vremuri când copiii erau arși pe altare și când abuzul, sclavia și nedreptatea erau lucruri obișnuite. Dumnezeu are controlul asupra tuturor lucrurilor, dar vrea totuși ca oamenii să crească. El nu dorește să ne distrugă. El vrea să ne ducă spre un viitor mai bun. Iar, după cum arată istoria, este foarte greu să întorci inimile oamenilor spre bunătate, cinste și renunțare la sine, pentru că oamenii se întorc mereu la vechiul întuneric.

Să vedem ce spun profeții, în ordinea în care au trăit, și să lăsăm cuvintele lor să arate ce se întâmpla.

Amos: o avertizare despre cruzimea dintre oameni

Amos a vorbit în secolul al optulea î.Hr., mai întâi popoarelor din jurul Israelului, apoi Israelului însuși. El începe cu felul în care se purtau unii cu alții. Amon, un popor vecin, intrase în război ca să-și mărească hotarele și făcuse un lucru groaznic celor mai slabi:

13Așa vorbește Domnul:

„Pentru trei fărădelegi ale fiilor lui Amon,

ba chiar pentru patru,

nu-Mi voi retrage mânia,

pentru că a spintecat pântecele femeilor însărcinate din Ghilad,

ca să-și extindă granița.

( Amos 1:13 )

Apoi Amos se întoarce spre poporul lui Dumnezeu. Și ei erau vinovați, iar lista care urmează vorbește despre bani și putere folosite împotriva celor săraci:

6Așa vorbește Domnul:

„Pentru trei fărădelegi ale lui Israel,

ba chiar pentru patru,

nu-Mi voi retrage mânia,

pentru că l-au vândut pe cel drept pe arginți,

iar pe cel nevoiaș – pentru o pereche de sandale.

7Ei calcă în picioare, în pulberea pământului,

capetele celor săraci

și dau la o parte dreptul celor sărmani.

Fiul și tatăl merg la aceeași fată,

ca să batjocorească astfel Numele Meu cel sfânt.

( Amos 2:6-7 )

Ieremia: o îndelungă răbdare și o durere

Ieremia a slujit ca profet la Ierusalim în ultimele decenii dinaintea căderii cetății în mâinile Babilonului, în jurul anului 600 î.Hr. Mulți dintre oamenii lui se întorseseră la închinarea față de Baal și Moloh, iar copii erau aduși jertfă pe altare. Observați cum vorbește Dumnezeu despre aceasta. Era ceva ce El nu ceruse niciodată și nici măcar nu-I trecuse vreodată prin minte:

5Au construit înălțimi lui Baal, ca să-și ardă copiii în foc ca arderi-de-tot pentru Baal, lucru pe care nu l-am poruncit, nici nu l-am menționat și care nici nu Mi-a trecut prin minte.

( Ieremia 19:5 )

Profetul descrie și un ținut care suferea din pricina felului în care trăiau locuitorii lui:

10Căci țara este plină de cei ce comit adulter.

Din cauza blestemului, țara s-a uscat

și pășunile deșertului s-au veștejit.

Alergarea lor este spre rău,

iar vigoarea lor nu este folosită spre bine.

( Ieremia 23:10 )

Apoi Ieremia le amintește oamenilor cât timp le vorbise Dumnezeu. Timp de douăzeci și trei de ani îi avertizase, iar Dumnezeu trimisese și alți profeți înaintea lui:

3„Timp de douăzeci și trei de ani, din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până în ziua aceasta, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, iar eu vi l-am vestit mereu dimineața, dar voi n-ați ascultat.

4 Domnul i-a trimis la voi pe toți slujitorii Săi, profeții. I-a trimis mereu dimineața, dar voi n-ați ascultat; nu v-ați plecat urechea ca să ascultați. 5Ei au zis: «Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre și, astfel, veți putea rămâne în țara pe care Domnul v-a dat-o vouă și strămoșilor voștri, din veșnicie în veșnicie.

( Ieremia 25:3-5 )

Urmările, când au venit, nu erau menite să fie sfârșitul poveștii. Dumnezeu le-a dat poporului Său această promisiune de grijă împreună cu îndreptarea:

11căci Eu sunt cu tine ca să te salvez,

zice Domnul.

Voi distruge toate națiunile

printre care te-am risipit,

dar pe tine nu te voi distruge complet.

Te voi disciplina însă cu dreptate;

nu pot să te las nepedepsit»“.

( Ieremia 30:11 )

El explică și de ce era nevoie de îndreptare, vorbind cu blândețe unor oameni care simțeau durerea și nu o înțelegeau:

15De ce te plângi de rana ta,

de durerea ta care nu are vindecare?

Ți-am făcut aceste lucruri

din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare,

iar păcatele tale atât de numeroase.

( Ieremia 30:15 )

Și există o promisiune că, într-o zi, totul va avea sens:

24Mânia Domnului nu se va retrage

până când El nu-Și va duce la îndeplinire

planurile inimii Lui.

În zilele de pe urmă,

veți înțelege lucrul acesta.

( Ieremia 30:24 )

În capitolul următor vedem inima din spatele tuturor acestora. Chiar și atunci când îl îndreaptă pe Israel, Dumnezeu vorbește despre popor așa cum vorbește un părinte despre un copil iubit:

20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,

copilul în care-Mi găsesc plăcerea?

Căci, deși vorbesc adesea împotriva lui,

tot Îmi aduc aminte de el.

Inima Îmi tânjește după el;

sigur voi avea milă de el“,

zice Domnul.

( Ieremia 31:20 )

Pe vremea lui Ieremia, oamenii obișnuiau să spună că cei mici suferă pentru ceea ce au făcut părinții lor. Dumnezeu răspunde că fiecare om răspunde pentru propriile alegeri:

30ci fiecare va muri pentru propria nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor strepezi dinții.

( Ieremia 31:30 )

Mai târziu, când Ierusalimul era pe cale să cadă, Ieremia a vorbit din nou despre altarele din Valea Ben-Hinom, unde copiii erau jertfiți zeului Moloh, iar durerea lui Dumnezeu pentru aceasta este limpede:

35Au construit înălțimi lui Baal în Valea Ben-Hinom, ca să-și sacrifice fiii și fiicele în foc, în cinstea lui Moleh, lucru pe care Eu nu li l-am poruncit; nici nu Mi-a trecut prin minte că ei vor comite asemenea urâciuni ca să-l facă pe Iuda să păcătuiască».

( Ieremia 32:35 )

Ezechiel: motivele puse în lumină

Ezechiel era profet printre oamenii duși deja din Ierusalim în Babilon. Mesajele lui descriu ce se petrecea în cetate. Mai întâi, imaginea unui ținut plin de violență:

23Pregătește lanțul,

căci țara este plină de vărsare de sânge,

iar cetatea este plină de violență.

( Ezechiel 7:23 )

Oamenii își mai spuneau și că Dumnezeu nu vede și nu-I pasă. Dumnezeu răspunde că El vede totul:

9El mi-a zis:

‒ Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede!“.

( Ezechiel 9:9 )

Ezechiel avertizează asupra judecăților aspre care vor veni peste Ierusalim și asupra unui scop surprinzător al lor: supraviețuitorii aveau să ajungă în Babilon, iar poveștile lor le-ar fi arătat celor surghiuniți că nimic nu se întâmplase fără motiv.

21Căci așa vorbește Stăpânul Domn: într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăți aspre ale Mele – sabia, foametea, animalele sălbatice și molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât și animalele. 22Dar, iată, o rămășiță va fi lăsată în el, fii și fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veți vedea calea și faptele, veți fi mângâiați de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. 23Când le veți vedea felul de viață și faptele, vă veți consola și veți ști că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn“.

( Ezechiel 14:21-23 )

Dumnezeu vorbește și despre copiii Lui aduși jertfă idolilor, lucru pe care L-a trăit ca pe o trădare:

20Ai luat fiii și fiicele pe care Mi-i născuseși și i-ai sacrificat pentru ei ca dar de mâncare. Și acestea sunt numai o parte din desfrânările tale. 21Mi-ai înjunghiat fiii și i-ai dat lor, sacrificându-i în foc în cinstea acestora.

( Ezechiel 16:20-21 )

Și le amintește oamenilor de Sodoma, o cetate cunoscută prin sfârșitul ei. Motivul dat poate fi o surpriză. Nu a fost doar violența, ci mândria, belșugul și întoarcerea spatelui față de cei săraci:

49Iată care a fost nelegiuirea Sodomei, sora ta: ea și fetele ei erau mândre, îmbuibate de hrană și trăiau în lâncezeală și nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului și a nevoiașului. 50S-au mândrit și au comis urâciuni înaintea Mea. Când am văzut lucrul acesta, le-am îndepărtat.

( Ezechiel 16:49-50 )

În sfârșit, Ezechiel enumeră, una câte una, faptele rele care umpleau Ierusalimul: conducători care ucideau, văduve și orfani nedreptățiți, învinuiri false care trimiteau la moarte oameni nevinovați și cruzime chiar în interiorul familiei:

6Iată că, în tine, fiecare dintre prinții lui Israel se folosește de puterea lui ca să verse sânge. 7În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul din mijlocul tău este oprimat, iar orfanul și văduva sunt nedreptățiți. 8Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi-ai profanat sabaturile. 9În tine sunt cei ce calomniază ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munți în onoarea idolilor, în mijlocul tău sunt cei ce se desfrânează. 10În tine se descoperă goliciunea tatălui și în tine este umilită femeia în perioada necurăției ei. 11În tine, fiecare comite fapte scârboase cu soția semenului său, fiecare se culcă intenționat cu nora sa și fiecare își umilește sora, fata tatălui său, culcându-se cu ea. 12În tine, se ia mită ca să se verse sânge. Tu iei dobândă și camătă, câștigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu-l, iar pe Mine M-ai uitat, zice Stăpânul Domn.

( Ezechiel 22:6-12 )

Ce putem învăța de aici

Când citim aceste pasaje în ordine, o imagine devine tot mai clară. Necazurile care au venit au fost precedate de avertizări îndelungate. Ele au urmat după o cruzime reală, mai ales față de cei slabi și față de cei mici. Și au venit de la un Dumnezeu care vorbește despre poporul Său ca despre copiii Lui iubiți, care nu găsește plăcere în a-i îndrepta și care continuă să promită un viitor după aceea.

Au fost vremuri foarte grele, când Dumnezeu lucra ca să-i întoarcă pe oameni și să facă din această lume un loc mai bun. Am parcurs un drum lung de atunci și totuși mai este mult de reparat între noi, astăzi.

Suferința face parte din această lume căzută, iar Noul Testament nu o ascunde. El ne spune și că Dumnezeu nu a stat departe de ea. În Isus a intrat în ea, iar cei care Îl urmează descoperă că până și greutățile pot arăta viața Lui:

10purtăm întotdeauna în trup moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupurile noastre.

( 2 Corinteni 4:10 )

Poate că cel mai bun răspuns la întrebările pe care le ridică aceste pagini este unul smerit: să citim încet, să credem că răbdarea lui Dumnezeu este mai mare decât putem vedea și să-I cerem să ne facă părtași la îndreptarea lumii.