Rodul oprit – de ce cunoașterea binelui și răului nu era menită pentru noi?

De ce le-ar fi interzis Dumnezeu lui Adam și Evei cunoașterea binelui și răului? Pare ciudat, de vreme ce nici măcar roadele pomului vieții nu le erau interzise. Iar când Dumnezeu a interzis să se mănânce din aceste roade, a explicat ce fel de pom era acela. Dumnezeu a vrut să știm că nu ne-a menit nouă cunoașterea binelui și răului. De ce?

16Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, 17dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“.

( Geneza 2:16-17 )

Să vedem ce s-a întâmplat cu Adam și Eva la prima lor întâlnire cu Dumnezeu, imediat după ce au mâncat din rodul oprit.

8Când au auzit glasul3:8 Sau: zgomotul; sunetul, cu referire la foșnetul produs de pașii lui Dumnezeu. Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea3:8 Lit.: vântul. Termenul ebraic ruah, care se poate traduce cu duh, suflare, vânt, este întrebuințat de autor pentru prima oară în 1:2, în contextul întunericului și al haosului. El apelează la același termen și în contextul de față, când omul urmează să cadă în întunericul și haosul păcatului. zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis:

‒ Unde ești?

10El a răspuns:

‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns.

( Geneza 3:8-10 )

Cunoașterea binelui și răului i-a făcut pe Adam și Eva să se ascundă de Dumnezeu. Să se ascundă de Cel care i-a creat, care i-a iubit și i-a purtat de grijă…

Din aceasta vedem deja că prima reacție provocată de această cunoaștere în plus nu a fost deloc promițătoare. Adam și Eva, la fel ca noi toți, pur și simplu nu erau pregătiți pentru o cunoaștere atât de puternică.

Cunoașterea binelui și răului ne-a făcut să ne bizuim pe propria judecată în loc să-L urmăm pe Dumnezeu. Noi nu vedem tot ce vede Dumnezeu; nu înțelegem toată complexitatea și interconectarea lucrurilor din această lume. Ne lipsesc înțelepciunea și priceperea lui Dumnezeu, și totuși ne grăbim să punem pe lucrurile pe care le vedem eticheta de „bun” și „rău”…

9„Pentru că, așa cum sunt de sus cerurile față de pământ,

tot așa sunt de sus căile Mele față de căile voastre

și gândurile Mele față de gândurile voastre.

( Isaia 55:9 )

Această cunoaștere furată ne orbește și ne ține departe de mesajul lui Dumnezeu. Când auzim o veste „rea” sau o critică la adresa noastră, îl judecăm pe acel om rău în loc să încercăm să înțelegem mesajul lui pentru noi.

52Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri? Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum,

( Faptele Apostolilor 7:52 )

Împăratul David a fost una dintre rarele excepții: el asculta cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, indiferent dacă venea de la un om bun sau rău și indiferent de forma pe care o lua vorbirea.

5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.

7Blestemându-l pe David, Șimei striga:

‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!

9Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui:

‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!

10Însă regele a zis:

‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.

( 2 Samuel 16:5,7,9,10 )

Într-adevăr, oricât de iubit a fost David de Dumnezeu, el a fost un ucigaș, iar mai târziu nu i s-a îngăduit să zidească un templu pentru Dumnezeu.

8Dar Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: «Tu ai vărsat mult sânge și ai purtat mari războaie. Nu tu vei construi o Casă pentru Numele Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sânge pe pământ.

( 1 Cronici 22:8 )

Dacă privim mai departe, vom înțelege că și noi primim ceea ce merităm, indiferent dacă vine de la un om bun sau rău. Da, ne este firesc să-l învinovățim pe șeful care nu ne-a mărit salariul, pe celălalt șofer care ne-a lovit într-un accident de mașină, pe hoțul care ne-a furat ceva de valoare, pe un alt om cu care am avut un conflict… Vedem mereu răul în altcineva și nu vedem mesajul destinat nouă din spatele celor întâmplate…

3De ce vezi tu așchia7:3 Ideea din context nu este să-i lăsăm în pace pe frații care au probleme, ci să acționăm spre rezolvarea acestora, soluționând însă mai întâi propriile probleme. din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din ochiul tău?

( Matei 7:3 )

Da, dacă un om rău sau niște împrejurări rele ne-au ieșit în cale, aceasta nu se întâmplă niciodată fără motiv.

13Acum, îndreptați-vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care a rostit-o împotriva voastră.

( Ieremia 26:13 )

Așadar, să ne abținem de la a-i judeca pe cei pe care îi socotim răi și, în schimb, să revărsăm lumina iubirii asupra tuturor, ca adevărați copii ai Tatălui nostru ceresc.

45ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în Ceruri. Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

( Matei 5:45 )

Acum vedem că orice cunoaștere vine cu o mare responsabilitate. Deși am primit cunoașterea binelui și răului, nu avem înțelegerea deplină pentru a o folosi cum se cuvine. De aceea, să ne abținem de la judecată și să ne bizuim pe Dumnezeu în tot ce facem.

5Încrede-te în Domnul din toată inima ta

și nu te baza pe priceperea ta.

6Recunoaște-L în toate căile tale,

iar El îți va netezi cărările.

( Proverbe 3:5-6 )