Sari la conținutul principal

De ce a cerut Dumnezeu să fie ucise animale ca jertfe și daruri pentru păcat?

Un om smerit îngenunchează cu capul plecat lângă un altar de piatră pe care se află un miel de jertfă, ilustrând faptul că Dumnezeu prețuiește o inimă sinceră și smerită mai mult decât darurile rituale.

Când citim în Biblie instrucțiunile detaliate despre jertfele de animale aduse pe altar, mulți dintre noi se simt neliniștiți. Este greu de înțeles cum ar putea fi Dumnezeu mulțumit de moartea unor animale nevinovate sau de ce iertarea ar avea vreo legătură cu aceasta. Sunt întrebări sincere și merită o privire blândă și fără grabă.

Totul a început cu oamenii

Primele jertfe din Biblie vin de la Cain și Abel. Textul nu spune că Dumnezeu le-ar fi cerut să aducă ceva. Ei au adus daruri din proprie inițiativă:

3După o vreme, Cain I-a adus Domnului un dar de mâncare din rodul pământului, 4iar Abel I-a adus și el un dar de mâncare din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și darul lui de mâncare,
( Geneza 4:3-4 )

Este ușor să tragem de aici concluzia că Dumnezeu preferă animalele fructelor. Dar să privim ce îi spune Dumnezeu lui Cain după aceea. Nu vorbește despre felul darului. Vorbește inimii lui Cain, cu o duioșie adevărată:

7Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândește la ușă. Dorința lui este împotriva ta, dar tu să-l stăpânești“4:7 Compară cu 3:16..
( Geneza 4:7 )

Important era cum a venit fiecare dintre ei înaintea lui Dumnezeu. Abel a adus „ce era mai bun” din ce avea, iar Cain a adus „o parte” din roadele lui.

Ce a dorit Dumnezeu dintotdeauna

În toată Biblia, Dumnezeu spune mereu același lucru despre jertfe. El caută inima din spatele lor. Spune acest lucru prin profetul Osea:

6Căci milă doresc, nu jertfă,
și cunoștință de Dumnezeu,
mai mult decât arderi-de-tot.
( Osea 6:6 )

Regele David a învățat același lucru când s-a rugat după o greșeală grea:

16Dacă Ți-ar fi plăcut jertfele, Ți-aș fi adus,
dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot.
17Jertfa plăcută lui Dumnezeu
este un duh zdrobit.
Dumnezeule, Tu nu disprețuiești
o inimă frântă și mâhnită.
( Psalmii 51:16-17 )

Profetul Isaia explică ce se întâmplă atunci când jertfele sunt aduse fără o inimă smerită. Lui Dumnezeu Îi pasă mai mult de omul care „tremură la cuvântul Meu” decât de dar:

2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
și așa au luat ființă toate“,
zice Domnul.
„Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil și smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfește un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
și oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceștia și-au ales propriile căi,
iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.
( Isaia 66:2-3 )

Iar poporul lui Mica pune întrebarea cu voce tare. Ce să aducem? Mii de berbeci? Pe proprii noștri copii? Răspunsul lui Dumnezeu este simplu și bun:

7Va fi, oare, Domnul mulțumit cu mii de berbeci,
cu zeci de mii de râuri de ulei?
Să dau, oare, pentru fărădelegea mea pe întâiul meu născut,
rodul pântecului meu
pentru păcatul sufletului meu?
8El ți-a arătat, omule, ce este bine!
Și ce altceva cere Domnul de la tine,
decât să faci dreptate, să iubești îndurarea
și să fii smerit în umblarea cu Dumnezeul tău?
( Mica 6:7-8 )

De ce sânge?

Dacă Dumnezeu nu dorea jertfele de dragul lor, de ce a existat acest sistem? Biblia explică faptul că el a fost menit să arate cât de grav este păcatul și cât costă, arătând în același timp cum face Dumnezeu o cale prin care să fim împăcați cu El:

11Căci viața trupului este în sânge. Eu vi l-am dat ca să puteți face ispășire pentru viețile voastre pe altar, căci sângele face ispășire pentru viața cuiva.
( Leviticul 17:11 )

În același timp, Biblia este sinceră: acest sistem avea limite. Putea să arate spre iertare, dar nu putea să ducă lucrarea la capăt:

9Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină.
( Evrei 9:9 )
3Însă, prin aceste jertfe, se amintesc păcatele în fiecare an. 4Căci este imposibil ca sângele boilor și al țapilor să înlăture păcatele.
( Evrei 10:3-4 )

Jertfele de animale erau ca o umbră, o amintire a păcatului an de an. Ele nu puteau schimba inima omului.

O cale mai bună, dăruită din dragoste

Așa că Dumnezeu a făcut ceva extraordinar. Nu ne-a cerut să aducem mai mult. El Însuși a dăruit ceva:

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
( Ioan 3:16 )
8Însă Dumnezeu Și-a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi.
( Romani 5:8 )

Isus a spus o pildă despre aceasta. Un stăpân de pământ îl trimite pe fiul său iubit la oamenii care îi arendează pământul, sperând că îl vor respecta. Este o imagine a felului în care Dumnezeu L-a trimis pe Isus și a ceea ce s-a întâmplat apoi:

13Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“. 14Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“.
( Luca 20:13-14 )

În vechiul sistem, un preot aducea mai întâi o jertfă pentru păcatele lui, apoi pentru ale poporului. Isus era fără păcat. Nu avea nevoie să aducă nimic pentru Sine și nu a cerut sângele unor animale nevinovate. S-a dat pe Sine, în deplină înțelegere cu voia Tatălui, o dată pentru totdeauna:

27El nu are nevoie, asemenea celorlalți mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine.
( Evrei 7:27 )
12a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică.
( Evrei 9:12 )

Ce înseamnă aceasta pentru noi

Greutatea pe care o simțim în aceste povestiri arată cât de grea este în realitate costul păcatului. Nu înseamnă că Dumnezeu este crud. Este un cost pe care El a ales să-l poarte Însuși, ca noi să nu fim nevoiți să-l purtăm singuri.

Așadar, invitația este una blândă. Suntem bineveniți să venim la Dumnezeu așa cum suntem și să-I spunem sincer unde am greșit:

9Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.
( I Ioan 1:9 )

Dacă o facem, vom vedea că jertfa a fost deja adusă pentru noi și că El caută o inimă dispusă să se întoarcă acasă.

Noua Traducere Românească (NTR)