De ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să-și ucidă fiul?

2Dumnezeu i-a zis:

‒ Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în regiunea Moria și jertfește-l acolo ca ardere-de-tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.

( Geneza 22:2 )

Cum a început totul...

Promisiunea lui Dumnezeu

Să ne întoarcem în trecut și să privim la evenimentele petrecute cu ani în urmă. Iată o reflecție asupra promisiunilor pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam atunci.

16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor națiuni; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.

19Dar Dumnezeu i-a zis:

‒ Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să-i pui numele Isaac.17:19 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu urmașii lui.

21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți-l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.

( Geneza 17:16,19,21 )

Dumnezeu Se angajează să încheie un legământ cu Isaac, singurul fiu pe care urma să-l nască Sara. Această promisiune a fost făcută înainte de nașterea lui Isaac, ceea ce arată intenția clară a lui Dumnezeu de a-i păstra viața. Să vedem însă cum a reacționat Avraam la promisiunea lui Dumnezeu.

Avraam arată lipsă de credință în mesajul lui Dumnezeu.

17Atunci Avraam și-a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“.

( Geneza 17:17 )

Faptele lui Avraam nu arată o credință puternică în Dumnezeu.

Avraam încă nu se încrede în Dumnezeu.

Mai târziu, Dumnezeu i-a repetat lui Avraam promisiunea. De data aceasta, Avraam nu și-a exprimat nicio îndoială, dar Sara da.

10 Domnul a zis:

‒ La anul, cam în aceeași perioadă, Mă voi întoarce cu siguranță la tine, și Sara, soția ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele lui. 11Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, iar Sara trecuse de perioada când putea avea copii. 12Sara a râs în sinea ei, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am dorință? Soțul meu este, de asemenea, bătrân“.

13 Domnul i-a zis lui Avraam:

‒ De ce a râs Sara, zicând: „Voi avea eu într-adevăr un copil tocmai acum când sunt bătrână?“.

( Geneza 18:10-13 )

Putem spune acum că Avraam crede cu adevărat în Dumnezeu? Dacă ar fi crezut, Dumnezeu nu ar fi trebuit să-Și repete promisiunea. Mai mult, versetul următor arată că Avraam încă nu se încrede în Dumnezeu, pentru că îl înșală pe Abimelec, regele Gherarului, spunând în mod mincinos că Sara este sora lui. Acest lucru arată teama lui Avraam că moartea lui ar putea pune în pericol împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, fiindcă fără el nu ar fi existat Isaac.

2Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea“. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat-o.

( Geneza 20:2 )

11Avraam a răspuns:

‒ Mi-am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele“.

( Geneza 20:11 )

Un an mai târziu, Dumnezeu Și-a împlinit promisiunea și i-a dat lui Avraam un fiu, exact cum îl asigurase. A schimbat acest eveniment credința lui Avraam în Dumnezeu?

Dovada că Avraam avea o credință în Dumnezeu neobișnuit de puternică, mai mare decât ne putem imagina.

Ani mai târziu, când Isaac crescuse, Dumnezeu i-a făcut lui Avraam o cerere șocantă. Surprinzător, Avraam a răspuns imediat și a făcut întocmai ce îi poruncise Dumnezeu. Deși îl iubea profund pe fiul său Isaac, singurul copil pe care îl avea cu Sara, nu l-a oprit de la Dumnezeu.

2Dumnezeu i-a zis:

‒ Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în regiunea Moria și jertfește-l acolo ca ardere-de-tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.

3Avraam s-a sculat dimineață, și-a pus șaua pe măgar, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea-de-tot, și apoi a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.

9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a construit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l-a legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

10Apoi Avraam și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său.

( Geneza 22:2,3,9,10 )

12 Îngerul i-a zis:

‒ Nu pune mâna pe băiat. Nu-i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

( Geneza 22:12 )

Acest moment din Biblie este profund semnificativ, nu doar prin aspectele lui etice, care de obicei atrag atenția oamenilor.

În primul rând, Dumnezeu îl cunoștea pe deplin pe Avraam, cu puterile și limitele lui, înainte de a-i face cererea. La fel, Dumnezeu îl cunoaște dinainte pe fiecare om, înainte ca acesta să facă sau să spună ceva.

2Tu știi când stau jos și când mă ridic

și, de departe, îmi cunoști gândurile.

3Tu știi când umblu și când mă culc,

și toate căile mele îți sunt cunoscute.

4Căci nici nu-mi ajunge cuvântul pe limbă

și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de-a-ntregul.

( Psalmii 139:2-4 )

În același timp, Avraam are o credință neclintită în Dumnezeu și este încrezător că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini. El înțelege fără îndoială că Dumnezeu Își va ține angajamentul de a încheia un legământ cu Isaac și cu urmașii lui. De aceea, în convingerea lui Avraam, Isaac nu poate pur și simplu să moară. Dacă moartea ar veni, Avraam se încrede că Dumnezeu îl poate readuce pe Isaac la viață sau poate interveni într-un mod potrivit cu promisiunea Lui. Avraam își exprimă această încredere neclintită spunând că el și Isaac se vor întoarce, așteptând ca Dumnezeu Însuși să poarte de grijă de jertfa necesară.

5Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi“.

( Geneza 22:5 )

7Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:

‒ Tată!

El a răspuns:

‒ Iată-mă, fiule.

Isaac i-a zis:

‒ Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?

8Avraam i-a răspuns:

‒ Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea-de-tot, fiule.

Și cei doi au mers împreună mai departe.

( Geneza 22:7-8 )

Această dovadă a credinței lui Avraam ne este pusă înainte nouă, cititorilor Bibliei, ca să subliniem cât de adâncă era credința omului ales de Dumnezeu. Ea arată marea însemnătate a faptelor și a credinței lui Avraam pentru noi toți.

18iar prin urmașul tău vor fi binecuvântate toate națiunile pământului, pentru că M-ai ascultat“.

( Geneza 22:18 )

Nu Avraam și-a jertfit fiul, ci Dumnezeu L-a jertfit pe al Său...

Deși Avraam credea că fiul lui va fi în cele din urmă viu, nu știa cum și când. Într-un anume sens, Isaac a fost „mort” pentru Avraam în timpul lungii călătorii de trei zile până la muntele arătat de Dumnezeu și a „înviat” în a treia zi, la sfârșitul ei. Această paralelă emoționantă amintește de răstignirea și învierea Fiului lui Dumnezeu, Isus, care a fost răstignit și a înviat a treia zi.

4A treia zi, Avraam și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe.

( Geneza 22:4 )

4a fost înmormântat, a înviat a treia zi, conform Scripturilor,

( 1 Corinteni 15:4 )

Fără să înțelegem dragostea și frica de Dumnezeu care l-au făcut pe Avraam dispus să-și jertfească fiul, ne poate fi greu să pricepem dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Și Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu să sufere crucea pentru mântuirea noastră.

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

( Ioan 3:16 )